Audi commercial

…unul dintre cele mai bune spoturi publicitare pe care le-am vizionat; mă întreb de ce nu există și pe la noi publicitate comparativă…

Rezumat

In ultima vreme activitatea mea pe blog  a fost minima. De fapt nu a existat nici un fel de activitate. Ce s-a mai intamplat intre timp? Pai, spre exemplu, s-a intamplat premiera filmului la care am compus coloana sonora. Pe 25 februarie la Bucuresti, la Cinema Scala, dupa care au urmat premiere la Vaslui, Ploiesti, Constanta, Timisoara, si maine la Ramnicu Valcea. Toate bune si frumoase, filmul a fost prezentat de Dan Puric, atmosfera de gala, aplauze, sali pline (la premiere, sa speram ca vor fi spectatori si in salile de cinema de prin tara)…
Despre film, cateva link-uri:
link
alt link
inca un link
inca unul si gata

Apropo, filmul a fost selectat in finala Festivalului International de Film de la Cairo, chestie care e chiar motiv de mandrie, acest festival fiind cotat festival de categorie A, impreuna cu cele de la Cannes, Venetia, Berlin s.a.

In rest, lucru intens la cateva piese pe care le puteti asculta aici.

Keep you posted. See ya’.

P.S. Mai jos, cateva imagini de la premierele din Bucuresti si Ploiesti

surse: mihai.cochinescu.com, blog.cinefan.ro

Music by me

Trailer-ul unui film la care am facut coloana sonora. Sper sa aiba premiera la sfarsitul anului…

Zimmer is god

Vizionand recent Inception-ul lui Nolan, (care, btw, mi-a placut fooooaaarte mult), mi-am dat seama ca muzica lui Zimmer reprezinta mai mult de jumatate din feeling-ul filmului. Spre edificare, clip de la premiera filmului:

Stii ce zic

Bucureşti. Ora 2 şi ceva, noaptea; oră la care, dacă nu ai adormit încă, ţi se face foame. Curtat de un astfel de apetit nocturn spontan, m-am oprit la un celebru fast-food al cărui nume l-am uitat. Mă aşez la coadă, ajung la casierie, îmi exprim clar şi concis comanda, astfel încât să fiu înţeles şi de o primată, şi apoi aştept, cuminte, să mi se prepare minunatele bucate de origine turco-română şi de calitate îndoielnică.

În faţa mea, două specimene bucureştene ivite, probabil, dintr-o văgăună la modă cu titlu de club, purtau o discuţie elevată, bine-nţeles, despre relaţiile inter-umane, despre socializare şi erotism, într-o limbă necunoscută mie.

–          Ai văzut-o mă p-aia, ştii ce zic…

–          Mare bine, eşti prost!?…

–          Aşa bucată, să moară familia mea, mare bombă ce i-aş da, mă-nţelegi?

–          ‘Ş-nebun, aşa hal?!…

–          Da era cu ăla, ‘nţelegi, m-aş băga în seamă, da’ n-auzi, mare bucată ce mi-ar da gagiu dacă mă prinde.

–          Fii cuminte, că mare papagal ce-i ăla, ‘ş-nebun?

–          Adevărat?

–          Să moară fata mea de nu…

–          Mamă, mare foame ce-mi e, ‘ş-prost!…

–          Vai, să-mi moară mie, rupe foamea!

–          Ce face mă distrusu ăla, îmi face sendvişu sau ce, mă-nţelegi?

–          Ce-ai mă că mare bine ce e mâncarea aici, ştii ce zic…

–          Adevărat.

Perplex. Acesta e cuvântul. Per-plex.

Imaginaţia îmi furniza deja nişte scenarii, care, în momentul respectiv, mi s-au părut utopice. Acum îmi dau seama că nu sunt imposibile, ba mai mult, sunt chiar probabile.

Mâine mă duc la Eric Clapton&Steve Winwood. Imaginaţivă recenzia concertului folosind acest slang. Titlul articolului: Eric Clapton, mare bine, mă-nţelegi, ştii ce zic? Textul: ‘Ş-nebun, meserie de meserie, adevărat!

Ştiţi ce zic?

What’s hip

1. Au inceput sa ma enerveze putin asa-zisii entuziasti intr-ale fotografiei; arta foto se pare ca a devenit deja o conditie sine qua non a „poli-artistului” contemporan. „Imi place muzica, cititul si fotografia”. E, na! Exista o mica diferenta intre „imi place sa fac poze” si „imi place fotografia”, nu? Unora le place doar sa umble cu un aparat (dotat obligatoriu cu un obiectiv cat mai mare, ca sa nu sa zic mai lung) atarnat de gat, un fel de accesoriu cool al intelectualului modern – ar trebui sa se vanda aparate la meli-melo, nu la magazinele de electronice.

2. Photoshop-ul nu e arta! Si-asa m-am obisnuit destul de greu cu alaturarea cuvintelor arta si fotografie dar arta-foto-photoshop – nu pot accepta, in nici un caz. Exista arta in fotografie, in colaj, in serigrafie etc. dar parerea mea este ca liquify, free transform, blur, coloured pencils si alte asemenea filtre din photoshop nu pot fi numite arta. Maybe it’s just me…

Jan Svankmajer…

…este unul dintre pionierii curentului suprarealist in film, opera sa influentandu-i intr-o mare masura pe Tim Burton, Terry Gilliam, The Brothers Quay s.a.m.d. M-am uitat azi la aproape toate scurt-metrajele lui si nu va pot spune decat ca mustesc de acel ceva grotesc/amuzant/agresiv/sadic care este totusi irezistibil si de care te simti irevocabil atras din prima secunda de vizionare.

Darkness/Light/Darkness si Food (part1&2).

Bon appetit!